Rain Machine – Rain Machine

Bogdan Stamatin | November 12, 2009 | 0 Comments

Rain Machine – Rain Machine
Indie Rock, Folk
Aparut pe 22 Septembrie 2009 la ANTI-

Mi-e ciuda ca nu suntem in 2008. Pentru ca as fi putut sa va povestesc despre cel mai grozav album al anului trecut (din US). S-a numit Dear Science, iar parinti i-au fost TV on the Radio, o trupa de negri de cartier. Brooklyn cartier.

Asa ca Draga Stiinta,
ai pleznit de eleganta, de hormoni, de sunete fine. Ai fost gagica din cauza careia au luat-o cetatenii razna la un moment dat, iar domnul doctor le-a spus ca sufera de fobie de femei frumoase, si ca ar trebui sa se uite in partea cealalta. Insa nimeni nu se uita in alta parte, cu totii simtim ca avem un drept universal sa calarim muzica, cu toate ca n-o intreaba nimeni daca vrea. O postim cu generozitate, atat noi, cei cu casti in urechi, dar mai ales cei cu mana pe microfon.

Cu toate astea, printre miile de natarai, mai sunt unii care se iubesc frumos cu muzica, aduc paine si lapte in casa, si verifica usa noaptea inainte de culcare. Si rad si fac amor si rad iar. Ati patit? Eu nu. Insa tin sa-i dau public in gat pe urmatorii cetateni care au facut asta:
Tunde Adebimpe, David Andrew Sitek, Kyp Malone.

Kyp Malone nu s-a saturat, si in mai putin de un an de la Dear Science, a facut singur un copil, Rain Machine – trupa si album. Repede si scurt sa va zic. Scena incepe cu un preludiu, dintr-o toba, un lant cu zurgalai, si o tema misto fluierata! Urmeaza direct legat Give Blood, cu care domnul Kyp isi da masura. Absolut splendid, dans, percutie din orice, trec 30 secunde, viteza, curba stransa la stanga, pam, raman doua sunete, dar si patru layere de gagicute care tipa GIVEBLOOD GIVEBLOOD GIVE, apoi vocea negrului nostru se ascute, si incepe sa-ti taie pe chip un zambet sanatos. Nu e cuirasatul sonic de la TVotR, dar pe cinstea si onorul meu, e pur si simplu – bine. A treia e de amor si-i spune New Last Name. Ha?! Frumos, nu?
Mijlocul albumului e moale, cimpoaie, folk, chitara rece, dar si Kyp care canta ca o soprana. Armoniile se simplifica, insa frazarea liniilor melodice ramane cuceritoare. Accentele nu urmeaza topica obisnuita a unor versuri sau a unei conversatii. Adica canta frumos, da. Pe alocuri atmosfera se cam depresurizeaza, trebuie putina rabdare, si mai trebuie sa-ti amintesti ca asculti o muzica libera, needitata de casa de discuri. Sase din unsprezece piese sunt peste cinci minute.
Cat se mai sta la birou in ziua de azi?

Asculta direct: Give Blood