Bad Lieutenant 2009 – Werner Herzog isi recapata virginitatea psihica

Film: Bad Lieutenant: Port of Call New Orleans
Regia: Werner Herzog
Aparut pe 6 noimebrie 2009

Ultimele semne seducatoare ale dementei lui Werner Herzog din productiile lui Harmony Korine (Julien Donkey Boy si Mister Lonely) anuntau o masa copioasa in sala de cinema. Dar daca iti pui camasa neagra si te pregatesti sa intri in biserica ca sa dai cu crucifixul de pamant cand mergi la filmul asta, mai gandeste-te. Pentru ca biserica e plina de iguane. Iisus nu mai vine si in loc de masa copioasa ti se ofera o supa lunga care abia pe la jumatate incepe sa arda pe hipotalamus.

Bad Lieutenant: Port of Call – New Orleans (tradus Pacatele unui politist) e povestea unui politist rau.

Varianta pe care o ofera Herzog este sora mai mica a unei realizari delirante pe care o semneaza Abel Ferrara in 1992. Iar daca e mai mica nu inseamna ca e mai simpatica.

Herzog e mai meticulos si mult mai optimist. Spre deosebire de Abel Ferrara, Herzog isi aseaza politistul (un Nicholas Cage perfect) in mai multe contexte. Are nevoie de un motiv pentru decaderea si goana dupa droguri a personajului sau si asta e momentul prelungit, preludiul care te adoarme in incercarea de a deveni familiar cu pistolul de la braul locotenentului rau. Abia apoi intri la sectia dezumanizare si incepe spectacolul: batrane amenintate cu Magnumul, crocodili loviti pe autostrada, iguane care calca peste cadavre, suflete care danseaza, cocaina si dreptate la intamplare. Practic nebunia este privita cu coltul ochiului si e lasata sa zburde libera pe strazile din New Orleans strunita de revenirea lui Nicholas Cage printre cei vii. Ultima data cand a fost vazut viu voia sa paraseasca Las Vegas-ul.

In filmul lui Abel Ferrara, evolutia locotenentului e mult mai dramatica. Harvey Keitel este tatal tuturor locotenentilor rai din lume si joaca de parca ar fi ultimul lui rol. Crima investigata sub regia lui Ferrara este una cu improvizatii mistice. Locotenentul nu vede iguane. Halucinatiile lui sunt mistice. Iar rautatea lui Harvey e mai profunda (aparent), pentru ca e contrabalansata de Iisus Christos in persoana. Jocurile de noroc il duc pe Harvey Keitel la Judecata de Apoi, pe Nicholas Cage nu il duc nicaieri. Nicaieri spectaculos cu toate ca merge si el internat la sectia labili psihici amuzanti.

Locotenentul cel rau al lui Herzog va avea copii si dupa ce termina investigatiile, pentru ca Herzog e mai vesel si il lasa sa traiasca cu Magnumul la brau mai departe.

Pe scurt, filmul lui Werner Herzog pare un ceai dansant pe langa delirul lui Abel Ferrara, dar merita. Merita chiar si nominalizarea pe care a primit-o anul acesta la Festivalul de la Venetia.

Iata si cateva diferente in registrele celor doi autori.

Bad Lieutenant (Abel Ferrara, 1992)

Aici, aici si mai ales aici

Bad Lieutenant: Port of Call New Orleans (Werner Herzog, 2009)

Tags: abel ferrara, bad lieutenant, eva mendes, harvey keitel, nicholas cage, werner herzog

Category: Film