Film: Where The Wild Things Are
Regia: Spike Jonze
Aparut pe 27 noiembrie 2009
Cu: Max Records

La acest film Elisabeta Bostan isi roade unghiile de ciuda. Micuta Veronica zace desfigurata intr-un dulap si isi scoate un ochi cu gheara motanului Danila pentru ca ea nu e regina si nu va fi niciodata.

Regele e MAX!

MAX RECORDS. Retineti acest nume, doamnelor! In 12 ani fiicele planetei isi vor ascunde in zonele intercostale acest nume tatuat.

De mult nu am mai vazut un copil care sa joace atat de adevarat intr-un film. Poate doar in filmele lui Gus Van Sant sau Harmony Korine sa mai gasim un pusti atat de remarcabil care e in stare sa se imbrace intr-un costum de iepure, sa se suie pe masa din bucatarie cu mainile in san ca un luptator de elita in razboiul sfarsitului lumii si sa strige catre mama sa: Hraneste-ma, femeie!

Pe Max il face rege Spike Jonze. El ii pune coroana in padure printre salbaticiuni, el il suie pe masa, el il aseaza pe Max langa piciorul mamei sale si il face sa se joace cu degetul ei mare in timp ce inventeaza o poveste cu vampiri pentru copii la foc rapid.

Where the Wild Things Are este un film despre singuratatea unui copil refugiat in propria imaginatie. Un film care te face sa tropai pe canapeaua ta interioara pana ii sar arcurile si faci o gaura. Apoi, din gaura, daca esti atent, o sa iasa palarierul nebun cu un ceainic fierbite in brate.

Si imediat dupa el o sa apara Freud care o sa iti aminteasca: un om fericit este un om care isi iubeste meseria pe care si-a ales-o si are o viata sexuala implinita.

Iar Spike Jonze e un om fericit. Se vede ca si-a ales bine meseria si ca s-a iubit o vreme cu Karen O (solista Yeah Yeah Yeahs) cea care semneaza coloana sonora sensibila a filmului Where the Wild Things Are (WWTA).

WWTA este la origine o banda desenata realizata de scriitorul si ilustratorul american Maurice Sendak in 1963. Despre singuratatea lui Max din banda desenata a lui Sendak s-au spus foarte multe la nivel psihanalitic. Lucruri preluate subtil in filmul lui Jonze, care nu poate fi numit un simplu film pentru copii. Iti dai seama de asta si daca te uiti la film alaturi de fratele cel mic care te intreaba pe la jumatatea filmului: Bai, dar copilul asta nu mananca deloc?

E o intrebare buna pentru ca in imaginar copilul salbatic evadeaza spre un taram populat de monstri cu nume de oameni care nu mananca niciodata. In realitate copilul e trimis la culcare pentru ca a facut o prostie si nu mai primeste de mancare. No supper for you TONIGHT Max! In cele din urma dorul si singuratatea il fac sa revina din tinutul unde devine rege peste Cei Salbatici. Si aventura se termina cu o supa fierbinte la marginea patului.

WETPAPER va recomanda acest film pentru dupa-amiaza zilei de 31 decembrie. La cum a aratat anul asta ar fi mers recomandat Antichristul lui Lars von Trier. Dar luna ianuarie va fi de mare angajament asa ca pastram traumele pentru atunci.

La mult ani!