Despre Imaginarium si alti demoni
Film: The Imaginarium of Dr. Parnassus
Regia: Terry Gilliam
Lansat in Romania pe 22 ianuarie
Daca esti tatal unei fete cu chip de papusa ruseasca si intr-o seara ploioasa gasesti sub Blackfriars Bridge din Londra un tanar atarnand in streang, nu te gandi sa il salvezi. Bea in continuare din sticla ta de whisky, pentru ca restul nu e decat un lant de capcane intinse de Diavol si s-ar putea sa iti pierzi fiica mai usor decat te-ai fi gandit.
“Ai grija ce alegi!” – asta pare ca sopteste Terry Gilliam in ultimul sau film, cocotat cu o portavoce in copacul mirarilor care infloreste crosetat pe ecranul salii de cinema.
The Imaginarium of Doctor Parnassus e povestea unui Faust betiv si mare amator de pariuri cu Diavolul. Doctorul Parnassus (Christopher Plummer) e un scamator care umbla prin lume in circul sau ambulant oferind oamenilor ocazia sa viziteze taramul propriei imaginatii. Parnassus se afla in posesia unei fiice de 16 ani (Valentina, interpretata de Lily Cole) care iti parjoleste creierul cu decolteul si fata ei ovala. Ea devine miza unui pariu intre Parnassus si Mr. Nick (Diavolul, jucat de Tom Waits) si la un moment dat… sala ofteaza :Uite-l pe Heath Ledger! Da. Ce frumos e! Atarna spanzurat sub un pod.
Intr-adevar, Heath intra in scena pe jumatate mort. Din nefericire el iese din acest film mort de-a binelea, iar Terry Gilliam este in fata unei situatii aproape fara iesire. Insa Maestrul Gilliam isi arata magia inca o data si introduce in filmul sau in locul bietului Heath nu unul, nu doi ci trei noi actori: Johnny Depp, Jude Law si Colin Farrel devin fatete imaginare ale lui Tony (personajul lui Heath Ledger). Filmul isi pastreaza coerenta, lupta continua, efectele speciale inunda retina, iar Valentina… ei bine, Valentina o sa vedeti voi ce pateste daca mergeti la film.
Filmul are 2 ore si 2 minute, dar este un foc continuu de asteptari implinite si de imaginatie toxicomana marca Terry Gilliam.
Category: Film
About the Author (Author Profile)
Subscribe
If you enjoyed this article, subscribe to receive more just like it.
Loading ...
Mi s-a părut interesant de văzut ce schimbări a adus Gilliam scenariului după moartea lui Heath. Surprinzător, între varianata din 2007 şi cea din 2008 sunt foarte puţine desincronizări, ceea ce mă face să cred că dl Gilliam a fost foarte-foarte norocos să apuce să filmeze materialul cu Heath în afara Imaginarium-ului. Aşa, a fost nevoie doar de o idee salvatoare şi câteva mici modificări de amănunt. De exemplu, schimbarea numelui în scena primei femei Vuiton: în varianta iniţială Tony se prezintă simplu ca fiind “Tony”, în film însă ezită între mai multe nume (într-un final devenind Barry).
Ca poveste, nu ştiu dacă introducerea celor trei ipostaze ale lui Tony a avut un impact pozitiv, cred că a creat confuzie, fiind destule diferenţe ca act actoricesc între cei patru. Ştiind însă înlănţuirea faptelor reale, rezolvarea pare mai mult decât onorabilă, însă şi filmul devine mai mult un film despre “Heath şi prieteni” decât un basm de sine-stătător.
Am mers la cinematograf setată să iubesc filmul ăsta, însă aşteptările nu au fost atinse (tocmai fiind duse atât de sus). E un film frumos, însă nu memorabil.
Deşi e o peliculă peticită, are părţi interesante asupra cărora se cade să stăruim pentru câteva momente. Mi-ar fi plăcut să vorbiţi mai mult despre Waits şi dedublarea sa perfectă, despre cum diavolul nu pare să fie de fapt întruchiparea răului şi mai degrabă ideea de diavol pare să fie în oameni (în final, personajul negativ suprem nu e Mr Nick, dar mai degrabă Tony), despre cum Anthony şi Anton par să fie extremele ofertei masculine, unul lascivitate matură, celălalt onestitate idealistă (şi cum Gilliam alege să livreze în final un fairy-tale). Şi altele, şi altele. But that’s just me.
diavolul nu e niciodata rau. e inteligent. iti ofera avantaje care duc la dezavantaje. a facut bine gilliam ce a facut cu tom waits. si de altfel, tom waits nu ar fi putut niciodata sa fie un diavol horror. e diavolul celor mici din arabela. nici nu poti sa te superi daca iti apare in vis.