Amy MacDonald – A Curious Thing

Amy MacDonald
Album: A Curious Thing
Soft rock
aparut pe 8 martie 2010

8 martie e un lucru curios cu siguranta. Ca si albumul lui Amy MacDonald pe care WETPAPER il recomanda soptit si cu coada intre picioare (nu e cel mai bun lucru care s-a intamplat azi, 8 martie; spre exemplu in Insula Martinica sunt 27 de grade acum) tuturor doamnelor si domnisoarelor in aceasta zi de primavara pusa pe butuci.

E un cadou scotian foarte feminin care te poate scoate din sarite daca insisti prea mult cu auditia. Adica e ok sa primesti o floare de ziua ta, dar daca primesti un buchet cu 12 care au acelasi numar de petale si de frunze devine plictisitor.

Amy crede ca noul ei album este o meditatie asupra suisurilor si coborasurilor din propria viata, dar asta e vizibil doar in versurile celor 12 piese de pe acest album, pentru ca muzical vorbind acest produs este o peltea intinsa la maxim in dormitor, in bucatarie si pe jurnalul ei propriu – un fel de Alchimistul provoaca Diavolul si Domnisoara Prym.

Asta nu e rau, pentru ca ii consolideaza stilul lui Amy MacDonald.  Sa ne aducem aminte: la fel s-a intamplat si cu Paulo cand a aparut Alchimistul (a aparut un stil) si toata lumea a inceput sa citeze fraza aia cu universul care conspira. La ce conspira universul? La intalniri. Intalnirea cu destinul ca s-o zicem pe placul lui Coelho.

Amy s-a intalnit cu destinul intr-o zi in timp ce asculta Travis, apoi a invatat singurica sa cante la chitara, a compus cateva piese si a inceput sa “performeze” prin carciumile din Glasgow si din imprejurimi. Si asta la 15 ani!

Mica revelatie a scos acum, la 22 de ani, al doilea album. Un album pop-rock cu o piesa single bine aleasa: Don’t tell me that it’s over care face un rezumat decent al intregului.

Cu siguranta ca mica scotianca are o explicatie pentru fiecare piesa de pe albumul ei si pentru felul in care exploreaza temele, dar e un lucru curios si surprinzator cum alatura teme dramatice unui ritm foarte vivace allegro pe care baleteaza vocea ei contralto.

Probabil ca un producator cu picioarele pe pamant ar fi putut sa dea o valoare in plus acestui album. Pacat ca aceasta faptura isi compune piesele in propriul dormitor sau la pianul logodnicului ei (fotablist in prima liga scotiana) si nu alege combatul cu alti compozitori.

Amy e talentata (plus ca a si slabit), dar ii lipseste elementul disruptiv – muzical vorbind – care sa faca auditia o calatorie spre Tara Minunilor.

Acest album merita ascultat. In masina. Vineri seara. Inainte sa te apuci sa bei si sa meditezi la suisuri si coborasuri.

Tags: a curious thing, amy macdonald, don’t tell me that it’s over, soft rock

Category: Incearca!