Free-jazz! – Cum sa spargi linistea de unul singur

Cum sa spargi linistea de unul singur cu eleganta unui fluture urias cu fata de ninja. Cam asta am vazut si auzit aseara la Centrul National al Dansului (CND).

Cu ocazia aniversarii a 1 an de la infiintarea conceptului de Sambata Sonora, CND a facut un cadou iubitorilor de muzica invitand la Bucuresti doi cantareti de jazz despre care am aflat aseara pentru prima oara cu o ciuda grozava (ca nu i-am ascultat inca pana acum).

Domnii paal NILSSEN-LOVE (norvegia, tobe si percutie) si ken VANDERMARK(USA, saxofon tenor si bariton plus clarinet) au oferit intr-o sala cu o acustica excelenta din cladirea TNB doua solo-uri incendiare.

Primul a intrat pe scena improvizata Ken Vandermark, un suflator cu respiratia unui tibetan in transa circuland aerul prin instrumentele sale cu o continuitate vrajitoreasca.

Voi cita din foaia de prezentare a evenimentului o consideratie despre muzica pe care o canta Vandermark: “…este o muzica cruda, cu o atentie radicala pentru frumos, ce devine paroxistica atunci cand este lasata de ureche sa preia controlul corpului, aruncand conventiile la cosul istoriei.”

Ce am vazut, de fapt, era un monstru care se facea frumos inspirand jumatate din aerul salii si eliberandu-l intr-un control absolut in instrumentul sau care exploda ritmic sau iti redesena circumvolutinile timpanului sub mangaierea unei linisti. O liniste care mirosea a praf de pusca si cremene pentru ca anunta urgia care urma sa se coboare peste bataile inimii.

Ken Vandermark si-a prezentat piesele, a povestit despre ce urmeaza sa faca pe scena pentru ca apoi sa dea lectia audio perfecta de improvizatie si imprevizibil.

Nu acelasi lucru s-a intamplat cu Paal Nilssen-Love (36 de ani). El nu a mai vorbit. El a explodat.

Multi spun ca tobosarii sunt nebunii din trupe, cei cu fixatii care vor sa se auda mereu peste(unii spun ca de aceeasi boala sufera si chitaristii). Ei bine, dupa o scurta pauza, pe scena s-a apropiat de un set de tobe imprumutate de la trupa Replace un tip uscat cu o fata imobila. S-a asezat intr-o liniste deplina. A verificat tobele si a tras o gura de aer in piept. S-a aplecat putin cu o mana in sold peste premier. Parea ca se gandeste cu ce sa inceapa sau daca sa inceapa, moment in care a bubuit si a aruncat in aer linistea. Incepuse demonstratia intitulata: “Uitati-va bine si nu va mai mirati. Nu sunt Sfantul Duh. Eu bat tobele de la 3 ani in clubul de jazz al tatalui meu.”

Si s-a vazut ca exersase zeci de ani pentru ora magica pe care a oferit-o in sala de la TNB. Cu o usurinta si o eleganta teribile Paal Nilssen-Love lovea totul, dadea ritm ecuatiilor cu sute de necunoscute si elibera cu fiecare atingere particulele lui Dumnezeu din propriul accelerator nuclear.

A intrebuintat tot ce putea fi intrebuintat din sculele pe care le avea pe scena parand uneori a fi nemultumit de varietatea de cinele si alamuri pe care le putea lovi. A scos si un lant pe care l-a frecat indelung, incercand sa imblanzeasca tragedia pe care o scornise in sala de la etajul 4.

Dupa ce a pus in ordine toate gandurile si ritmurile improvizate continuu ca intr-un delir a anuntat cu transpiratia curgand siroaie ca va mai canta inca o bucata si apoi daca lumea doreste va face un duo cu Ken.

Si duo-ul s-a executat pe scena perfect. Cei doi se cunosc de mult timp activand in diferite trupe impreuna de-a lungul timpului, iar acum pareau ca vor sa te aduca cu picioarele pe pamant dupa ce s-au prezentat in detaliu pe interior.

Au cantat doua piese intr-o complicitate perfecta si au stabilit ca nu sunt doar niste muzicieni. Sunt niste performeri care ofera un spectacol total singuri, pentru ca impreuna sa devina un corp care te tine in brate si te face sa zambesti.

Un alt lucru care te facea sa zambesti a fost vinul de Corcova care era prezent la eveniment in carafe generoase asortandu-se rosu si puternic cu manifestarea de pe scena.

Tags: centrul national al dansului, jazz, ken vandermark, paal nilssen-love, sambata sonora

Category: Evenimente