Gonjasufi – A Sufi and A Killer

Madalina Sicoi | April 17, 2010 | 0 Comments

Gonjasufi
Album: A Sufi and A Killer
Experimental, Psihedelic, Electronica
Aparut pe 8 martie 2010

Ce i-ai incredinta invatatorului de yoga: Maratonul meditativ pentru trecerea liniei de final a Mokshei. Mijlocirea imprietenirii cu Vishnu. Muzica ta? Mai bine nu, ar fi ca si cum i-ai ingadui lui Tim Burton sa-ti spuna seara povesti de adormit: si-ar duce sarcina la capat, insa undeva la mijlocul drumului ai sfarsi pe acoperis, cu o soseta lipsa si un pahar de Martini din care ciuguleste simandicos un corb.

Si totusi: Gonjasufi! La concurenta dintre yoga si hip-hop il gasim pe el, venit din desertul Mojave pentru a ne vorbi despre eliberarea de demoni. Si nu o face cantand o muzica purtand miros de patchouli si murmure de izvor ce declanseaza arderi interioare, ci mai curand lovind in jur pentru a starni o explozie de ganduri, o electrocutare a simturilor.

Dependent de droguri, reformat in profesor de yoga retras in Nevada, Sumach Ecks are o istorie intima cu muzica rap si hip-hop, inca de prin anii ’90. Colaborarea cu Flying Lotus pentru albumul “Los Angeles” din 2008, pe melodia Testament, il aduce in zona de interes a casei britanice de discuri Warp Records, care intermediaza aparitia primului album al artistului.

Sometimes it feels like the only way to make sense of your own life is to make music. If I didn’t have music I’d be a dangerous man. It’s a vehicle for me to channel all this frustration and pain and shit.

Trairile sale zbuciumate si evolutia intr-un om impacat cu sine s-au sublimat in ceea ce pare un desen indian in care lumea, brusc transformata in valuri, curge in crestetul despicat al lui Gonjasufi pentru a iesi apoi prin gura artistului in rauri ce se unesc la loc pentru a forma lumea. Albumul lui de debut, A Sufi and A Killer, iti poate da gustul rotund a ceea ce inseamna eclectismul pur, la scara globala. Inca de la prima piesa, Gonjasufi ne duce la tiganci, printr-o insiruire ametitoare de camere in care pierdem masura timpului, a spatiului si a sinelui. De la ungherele imbibate de cloroformul unui trip-hop in forma lui primara, ce trimite cu gandul la Portishead ori Tricky (“Ancestors”, “Change”), prin holurile prelungi unde rasuna ecouri de blues (“Dust”), cu opriri in camere intunecoase ale unui rock foarte Iggy Pop-ian (“SuzieQ”), prin perdele de influente folk asiatice (“Kowboyz and Indians”) si retrairi ale sunetului Motown (“Candylane”), calatoria e una care atinge abraziv creierul si suprasolicita inima. O experienta deopotriva indestulatoare si ostenitoare, care umple si goleste in acelasi timp.

Un Sufi, adept al traditiei mistice islamice, il cauta pe Dumnezeu si renunta la sine, devenind un invatator al fericirii. Un Killer nu e un Sufi, iar Gonjasufi e ambele. Dualitatea e esenta albumului, linistea nu poate fi atinsa fara acceptarea tenebrelor. Totul conduce la cunoasterea sinelui care, in mintea lui Sumach, e salvarea.

I think this is a society that’s eating itself alive. [..] Time is bringing us closer to the moment of now. And when you get closer to the moment of now, you’re dealing with yourself. You realise self. [..] We reach godhead. Then we can manifest the living god we’ve been looking for. That’s what I think it’s all about. That’s what I’m channelling when I’m making music.

Courtesy of ClashMusic