NAVIDAD – threesome cu singuratatea

Chile-Franta (2009)
Regia: Sebastian Campos

Filmul de anul acesta inscris de Sebastian Campos in competitia de la TIFF este un film de invidiat pentru multi producatori. Este de invidiat pentru minimalismul in care isi duce regizorul presonajele si felul in care face expertiza de dezinhibitie a unei generatii de adolescenti, generatie care nu exista doar in Chile. Navidad e un fel de manifest metrosexual frust pe care Gus Van Sant probabil ca l-ar fi disecat mult mai maladiv si mai in profunzime. Campos aduna trei personaje (Aurora, Alejandro si Alicia) intr-o casa parasita si ii lasa in voia unui hazard emotional sa descopere liberul arbitru. Sa guste, sa aleaga si sa decida totul intr-o noapte de Craciun boreal cu febra. Singuratatea trebuie impartita in aceasta casa care arata destul de asemanator cu interiorul celor trei tineri.
Spre deosebire de Gus Van Sant care are o pasiune pentru temele cu adolescenti pe care le exploreaza cu tacerea cea mai profunda, observand comportament si lasand tacerea sa spuna totul, Campos alege o cale superficiala. El foloseste dialogul, cu eruptii si observatii verbale. Este un dialog scris foarte bine secvential, dar ca intreg isi pierde forta si nu demasca nimic surprinzator. E poate vina latinului din el care iese la suprafata nu prin semnificatia gestului, ci prin puterea cuvantului. Si exista o secventa in care inocenta ia cuvantul si vorbeste. Este un moment de fragilitate foarte bine dozat in textul filmului, este momentul de dinaintea sexului. Momentul seductiei prin inocenta in care Alicia recunoaste ca nu a avut niciodata un iubit si cu toata delicatetea si naivitatea declara iubire neconditionata primului baiat care ii va oferi atentia. Apoi totul devine o chestiune de atentie. E ca un copil care nu stie sa citeasca in fata unui maldar de ziare si care promite ca va citi fiecare pagina a tuturor ziarelor din lume cand va invata sa recunoasca literele. Ce nu se stie e ca doar unele ziare conteaza sa fie citite, restul sunt cantitati neglijabile.
Dar nu sunt multe de spus despre o scena de sex in trei. E ca o pastila care isi poate face efectul apoi si care poate fi diluata intr-un alt context, influentand alte situatii. Ca atare luat, acest eveniment nu merita atata timp acordat intr-un film si de asta probabil senzatia de lung pe care ti-o ofera la un moment dat pelicula, este normala.
Trecand peste timpul prelungit de asteptare, filmul iti ofera satisfactii si merita vazut. Este o productie filmata cu o camera HD si intorcandu-ne la producator, nu pare foarte costisitor. Are o locatie la indemana si trei actori, in rest e doar idée.
Poate de asta a meritat si premiul FIPRESCI la TIFF in acest an.
Sebastian Campos a mai castigat Marele Premiu la TIFF in 2007 cu filmul Sagrada Familia. WETPAPER recomanda acest film adolescentilor chiar si celor de 35-40 de ani.

Tags: campos, chile, festival, fipresci, premiu, threesome, tiff

Category: Film