
Vampire Weekend
Album: Contra
indie rock
Aparut pe 11 ianuarie 2010
Imi pare nespus de rau.
Stiu ca esti aici de mai mult timp. Te-am admirat, ti-am spus-o si chiar am spus-o si altora. Mi-ai raspuns zambind, in asteptare. Ti-am admirat ritmul in care-ti miscai trupul, ca o fabrica ambulanta, si rochiile tale colorate, jamaicane si coafura afro.
Ti-am admirat elocventa limbajului, glumele sofisticate, interventiile misterioase, punctate de directe devastatoare. Stiam toate astea.
La naiba, te-am plimbat si cu masina!
Dar n-am ascultat nicicand prea bine ce-mi spuneai. Imi pare asa de rau.
N-aveam de unde sa stiu ca intr-o zi de august, asezat la soare, o sa ma ingheti cu totul.
Pentru ca Contra, esti cea mai frumoasa.
Contra, ai cele mai capricioase si nemaiauzite aranjamente muzicale. Ai cele mai surprinzatoare interventii cu instrumente clasice, viori, viole, contrabasi. De multe ori, ascultandu-te, ma simt norocos, precum un patron de arte renascentist. Esti fulminanta, Cousins e o fuga moderna dar si o polka numai buna de rupt pantofii-n joc, si ce final triumfal! Ochii-ti sclipesc precum apa din Caraibe, bei Horchata in timp ce canti la marimbe si faci lumea sa chicoteasca in Holiday. Trupul iti curge lin, toate cantecele ti-s fragede si se topesc in gura. Nu te repeti o clipa, te imbraci mereu altfel, doar temperamentul ti-e acelasi. Poate ca asta m-a pacalit la inceput.
Contra, ai cea mai distincta pronuntie pe care-am auzit-o in ultimii ani. N-am mai auzit pe nimeni cantand ca tine. Ai vocea gandurilor mele. Si daca gura-ti rade, inauntru esti o tipa realista. “Those lips and teeth that asked how my day went / Are shouting up through cracks in the pavement”. Tablourile-ti sunt veritabile, simt ca traiesc in toate, au suficienta doza de adevar care sa ma convinga si care sa echilibreze intregul tau chip. “If I wait for a holiday / Could it stop my fear? / To go away on a summer’s day / Never seemed so clear”. Si esti absolut fermecatoare cand parca joci sotron printre cuvinte “Winter’s cold is too much too handle / Pincher crabs that pinch at your sandals”
Iar parintii tai au toti cam doar 25 de ani. Povestea clasica, s-au cunoscut in facultate, poate cea mai prestigioasa scoala din NY, Columbia University. Lumea s-a grabit sa-i stampileze ca snobi, le-a reprosat ultraintelectualizarea mesajului. E adevarat ca nici tricourile Polo, frizura obisnuita, cu carare pe-o parte, sau vestoanele cadrilate n-au prea ajutat. Ce sa mai spun de coperta primului album, o fotografie polaroid a unui candelabru, probabil la o petrecere, alaturi de trei jumatati de capete. Si parca nici tu n-ai avut prea mult noroc, femeia de pe coperta ta si-a descoperit intr-o zi chipul intr-o vitrina a unui magazin de muzica si te-a dat imediat in judecata.
Contra, imi vine sa te cer de oglinda, as vrea sa ma uit in ochii tai si sa-mi vad ridurile urmatorilor zece ani. Iar cand o sa fug de-acasa, in dreapta o sa vreau pe cineva asa ca tine.
“Don’t call me a Contra / Til you’ve tried”
















