Read the full story

Artist: Tori Amos
Album: Abnormally Attracted to Sin
alternative, baroque pop, piano rock, electronica
Aparut pe 19 mai 2009

Albumul Abnormally Attracted To Sin a aparut in Mai. Il ascult deci cam de 5 luni deja. De fiecare data cand ii dau play descopar ceva nou pe el si ma gasesc mereu surprins de cat de simple sunt unele piese si de cat de complicate par altele. Este un album teatral, ca orice album al lui Tori, si are in centrul atentiei femeia, cea aflata vesnic la intersectia dintre sex si putere. “By the time you’re 25, they will say, ‘You’ve gone and blown it’. By the time you’re 35, I must confide, you will have blown them all.” zice ea in Curtain Call.

Albumul contine 17 piese care s-au nascut ca si continuare a povestii de pe albumul precedent, “American Doll Posse” (2007) iar parerile criticilor referitoare la acest album sunt impartite. Sunt unii care considera noul album ca fiind cel mai bun album al ei de la “From the Choirgirl Hotel” (1998) datorita exuberantei pe care Tori o afiseaza parca mai mult ca niciodata. Altii i-au dat doar note de trecere considerand ca ideile de pe albumul din 2007 se repeta. Eu tind sa fiu mai degraba de partea celor care il aplauda. Are, in opinia mea, cateva cantece absolut memorabile printre care si Welcome to England si Abnormally Attracted to Sin.

Artist: Green Day
Album: 21st Century Breakdown
pop punk, alternative rock
Aparut pe 15 mai 2009

Daca dai un search pe google dupa Green Day e aproape imposibil sa nu gasesti instant, pe langa obisnuitele rezultate gen wiki sau youtube, si criticile.

Criticile alea mari de genul “asta nu e punk” (cine a zis ca e?) “they are a sellout band” (si de ce e asta un lucru gresit?). Pareri pe care personal nu dau doi bani. Nici pe cele pro punk nici pe cele contra.

Care-i faza cu “21st Century Breakdown” ?
E putin riscant sa faci un album dublu pentru ca in atata material cineva mereu va gasi ceva de criticat. Dar “21st CB” este bine inchegat si aranjat, nu se pune problema daca are piese fredonabile, se pune problema ca nu stii pe care sa o asculti mai intai dupa ce ai trecut deja o data prin album.

If you want to make it big, you think big. Green Day gandeste mare. La toate nivelurile. 21stCB are cantece la care vibreaza cam toate generatiile in viata. Sa ne intelegem, nu e vorba de cantece vechi ale unor trupe scapate din sectia de geriatrie din spitalul “I can’t get no satisfaction”. E vorba de piese noi, aparute in 2009, cantate agresiv si ale caror versuri sunt cunoscute de 70% din toti care sunt prezenti la concertele lor, majoritatea cu varste intre 14 si 20 de ani.

Da. La concertele Green Day pustii isi suna prietenii pe mobil si ridica aparatele in aer, au lacrimi in ochi si canta “21 Guns” in cor. I-am vazut cu ochii mei acum o luna, la concertul de la Paris Bercy. E impresionant cand iti dai seama ca si acum 15 ani starneau aceleasi reactii la aceleasi categorii de varsta. Acum 15 ani as fi dat orice sa ajung la un concert Green Day sa pot urla “When I come around”.

“I’m not stoned, I’m just fucked up” este tot rebeliune, este o declaratie de putere ce nu are nici o legatura cu vechiul punk, cel de la Sex Pistols si Ramones. Iar lucrurile s-au schimbat. S-au schimbat de la punkul din 70 si s-au schimbat si de la Dookie (primul album de succes Green Day) pana acum. S-au schimbat si ei. Trupa a adoptat o noua directie inca de la American Idiot din 2004. 21st Century Breakdown este al doilea album in care Green Day thinks big, care are un concept, care spune o poveste. Este un album adresat multor categorii de oameni, un album care umple multe goluri in boxele anului 2009.

Asculta Direct Know your Enemy | 21 Guns | 21st Century Breakdown

surse foto 1 | 2

Artist: Them Crooked Vultures
Album: self-titled
Aparut pe 16 noiembrie 2009

Josh Homme e un tip de 36 de ani, inalt de 1.93m, blond-roscovan, cu ochi aposi si cautatura dubioasa.
Dave Grohl are 40 de ani, e brunet, frumusel, dintos si poarta pe chip, mai tot timpul, cate un zambet cald.
John Paul Jones e mai in varsta. Are 63 de ani, e uscativ, tuns scurt si pare putin cam fragil.

Iar acum, sincer, sa va aud, pentru cati dintre voi, numele astea inseamna ceva? Cum pot sa va conving ca alaturarea numelor acestor trei barbati simbolizeaza mai mult decat descrierea pe care au primit-o, poate cam superficial, mai sus. Conteaza oare daca va spun ca primul nume inseamna Queens of the Stone Age, al doilea inseamna Nirvana si Foo Fighters, iar al treilea inseamna nici mai mult nici mai putin decat Led Zeppelin? Conteaza oare ca de la inceputul anului repeta impreuna, iar acum doua zile au scos un album?

Pentru mine conteaza. Admir masina de riff-uri grosolane QotSA. Am un atasamentul sentimental fata de Nirvana adolescentei mele. Am urat Led Zeppelin pentru toti hipiotii din liceu care nu se puteau imbata pana nu-si molfaiau public latura mistica pe Stairway to Heaven, pentru ca mai tarziu, acum cativa ani, sa am senzatia ca nu exista practic nicio alta trupa inafara de ei. In consecinta, stiu ca Them Crooked Vultures, supergrupul format anul acesta de cei trei, imi va oferi un produs cu un termen de valabilitate de minim doi ani, care imi va antrena admiratia, iar printre cele 13 piese de pe album, o sa aud cateceva din toate trupele in care au cantat oamenii acestia. In acelasi timp, imi va reduce drastic simtul critic si il voi recomanda chiar dinainte sa-l ascult.

Partea ironica, este ca si cei doi membri mai tineri au avut ceva obstacole de trecut. Prezenta alaturi de un Zeppelin pe aceeasi scena, a fost intimidanta de la bun inceput. Dave Grohl, care are trei tatuaje cu Led Zeppelin, a comparat situatia cu cea de a fi “in the most incredible luxury car, driving on the Autobahn, flying by the seat of my pants”, iar Josh Homme povesteste intr-un interviu, ca la prima repetitie a fost complet absent, apasat de mitologia din jurul lui Jones. Insa John Paul Jones este un britanic discret, care a reusit sa-si linisteasca colegii, povestindu-le ca numele piesei cu care se deschide al patrulea album Zeppelin, Black Dog, nu vine din strafunduri psihedelice, ci de la un caine negru care se plimba in fata studioului.

Iar atitudinea asta se citeste in tot albumul. Nici unul dintre cei trei nu pare sa-si impuna trecutul stilistic sau sa cedeze celorlalti. Grohl e absolut splendid si inventiv la tobe, Jones il completeaza la bas fara sa epateze, iar Homme e la fel de flegmatic si relaxat, in falsetto-ul sau inregistrat la OSIM. Sound-ul e hard rock, intunecat, ca o vizita la subsolul unui spital din Motru. Ai senzatia ca asculti muzica scoasa pe teava de esapament a unui Firebird din ‘67 cu care dai ture prin pustiuri. Iar afara-i cald. Si revin, intuneric.

In ciuda straturilor de efecte, care fac chitara sa sune cateodata ca o halca de carne tavalita prin nisip, multe bucati sunt dansante foc – Gunman, iar pe undeva ai senzatia ca fostul chitarist Zeppelin, Jimmy Page, e nasul din umbra – Elephants, Reptiles. Caligulove e o superbie sumbra, retro, cu pasaje de clapa naiva ce aduce a Doors. Inflexiunile vocii il scutesc pe Homme de ridicolul inerent al unor versuri (“Well if sex is a weapon, then smash, boom, pow / how do you like me now? ), si te fac aproape sa le auzi rasetele de la repetitii. Intregul tabolu penduleaza intre grozavenii, nici nu stiu cum sa le spun… “post-negre” (“Darling, a sensitive soul is just, a tyrant who enslaves, all those around him, to make certain he is hurt, always”) si sentinte haioase: “And love, is just a myth /To herd us over the cliff”.

Se poate sustine albumul fara numele celor trei? Daca ai 20 de ani, o sa-ti sune fresh? Daca shuffle-ul de pe iPod ti-l canta, in timp ce stai pe chei, in 336, o sa te faca sa zambesti cu ochii-n Dambovita? Habar n-am.

Voi ce credeti?

Bat For Lashes – Two Suns
indie, alternative, synthpop
Aparut pe 6 aprilie 2009

Bat For Lashes nu e o trupa, ci un pseudonim. Pe Bat for Lashes o cheama de fapt Natasha Khan. Bat For Lashes a implinit 30 de ani iar muzica ei a fost categorisita deopotriva in indie, synthpop si alternative.

Al doilea ei album, Two Suns, cel despre care vorbim aici, exploreaza dualitati. Two lovers, two planets, two sides of a personality. Two suns is bringing reflection about “the philosophy of the self and duality, examining the need for both chaos and balance, for both love and pain, in addition to touching on metaphysical ideas concerning the connections between all existence”. Album concept, carevasazica.

Two Suns e de simtit in capul pieptului. Din cauza ca e foarte orinetat catre “self” si pentru ca armoniile si tonul vocii iti intra direct in rasuflare. Muzica Natashei iti transmite stari, ea te face sa simti ce canta. Poti sa nu stii engleza, sa nu-i intelegi versurile, si tot iti dai seama despre ce e vorba. Poti sa-ti dai seama cand plange, cand are speranta sau dorinta.

In lista mea de albume preferate din 2009 Two Suns este in primele 5.

Video: Daniel | Pearl’s dream

Dinosaur Jr – Farm
alternative rock, indie rock
Aparut pe 23 iunie 2009

Dinosaur Jr sunt o trupa alternativerock din Massachusetts. S-au format in 1984. Marea dezmembrare a avut loc in 1997 si marea reunire in 2005. De la reunire trupa a scos doua albume, care mai de care mai apreciate, “Beyond” in 2007 si, cel in despre care vorbim azi, “Farm” in iunie 2009.

Ce e important de stiut despre Dinosaur Jr e ca ei sunt pionierii rockului alternativ. Combinandu-si influentele pe care le aveau de la Motorhead si Ramones au venit cu un stil nou ce nu era nici punk si nici pop nici altceva ce mai era atunci pe scena rock. Acest stil a influentat mai departe alte trupe ce au luat nastere la sfarsitul anilor 80, printre care si Nirvana, Kurt Cobain declarandu-se un mare fan Dinosaur Jr..

Albumul “Farm” este considerat una dintre surprizele placute ale anului 2009 in rock. Beneficiind de reviewuri foarte bune pentru albumul din 2007, trupa a lansat albumul din 2009 anuntand prin Pitchfork (si filmand doua clipuri live pentru Pitchfork TV) lansarea lui. “Farm” a fost si mai bine primit de critici primind si mai multe laude decat albumul precedent (“Energetic, confident, and catchy, it’s even more compelling than Beyond.”)

Asadar, “catchy-alternative-rock” este descrierea cea mai potrivita. Pe “Farm’ gasesti chitari zgomotoase amestecate cu “melodii”, solouri de chitara, coruri si versuri ce si lipesc de gandurile tale.
“Farm” este un “must listen” pe 2009 si, daca nu ai facut-o deja, poti incepe cu “I don’t wanna go there” si “Over it”.